Oamenii sunt atat de diferiti si totusi atat de la fel. Uitandu-te intr-o oglinda nu te vezi doar pe tine ... vezi lumea intreaga. Totusi , parca acea imagine e impartita, sfasiata de o linie inexistenta in 2 parti. Partea buna si partea rea.
Partea buna e cand te trezesti dimineata si respiri un aer curat , undeva ,departe in muntii si iti racoresti picioarele in iarba uda si vezi soarele cum rasare , iar cineva iti intinde un pahar rece cu suc de lamaie si iti spune : `ce manga ai fost aseara`.
Insa , nu poate intotdeauna sa fie asa.
Acum intra in actiuna partea rea. Atunci cand dorinta dispare odata cu luna, atunci cand parca aerul din jur e mult mai murdar decat viata , atunci totul se incadreaza intr-un singur tablou. Un tablou urat , murdar , extrem de gri.
De ce trecem atat de usor de la fericire la rautate?De ce nu putem trai pentru totdeauna intr-un paradis absolut , dar plin cu mici defecte plutitoare? Suntem oameni?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu