As vrea sa vad dincolo de infinit, dincolo de cercurile polare si de fotosfera Soarelui.Sa ascund, sa iert, sa cred...
Si dincolo de toate aceste mici diferente imaginare se gaseste fermecatorul zambet al necunoscutului.Si cum poti sa-i rezisti? Nu poti decat sa te supui, sa-i asculti dorintele si sa i le indeplinesti.Pana la urma ramane doar amintirea acelor zile frumoase, speciale, infernale.
Si zambind ironic, continuam sa cautam imperfectiunea perfecta.Nu ca e minunat?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu