Mă las în continuare

Mi-e greu sa scriu.Mi-e greu sa am idei si sa le asez in asa fel incat sa fie diferite .Nu vreau sa le inteleaga toata lumea.Nu imi doresc sa fiu comerciala.Imi place sa stiu eu ce scriu , si ei...Ei si noi.

Nu-mi place sa iau cuvintele si sa le inec in mare .De obicei le iau din mare.Din marea de propozitii/fraze pe care le aud/citesc/vad zilnic. Sau poate le iau doar in mine.Din inauntrul meu.

Ei nu stiu ce vreau eu.Ei stiu doar sa citeasca.Dar nu acei `ei` , ci ei.Simplu: ei.

Mi-e dor sa cred in ceva cu dorinta,cu speranta, cu pasiune...Mi-e dor sa cred in soare , in vant , in artificiale cuvinte.

Cuvinte.Mi-e dor de prietenul meu imaginar.As astepta o persoana inexistenta , inexplicabila.

Îţi ştiu toate timpurile, toate mişcările, toate parfumurile

şi umbra ta, şi tăcerile tale...