Needitat

As vrea sa vad dincolo de infinit, dincolo de cercurile polare si de fotosfera Soarelui.Sa ascund, sa iert, sa cred...

Si dincolo de toate aceste mici diferente imaginare se gaseste fermecatorul zambet al necunoscutului.Si cum poti sa-i rezisti? Nu poti decat sa te supui, sa-i asculti dorintele si sa i le indeplinesti.Pana la urma ramane doar amintirea acelor zile frumoase, speciale, infernale.

Si zambind ironic, continuam sa cautam imperfectiunea perfecta.Nu ca e minunat?

Prietenii

Prietenii sunt cei care ne sunt aproape cand totul ni se pare pierdut.Ei sunt cei care ne ajuta, ne sprijina, ne dau sfaturi.

Eu nu uit.Nu vreau sa uit.

Multumesc!

PS: Tin sa multumesc si celor pe care nu-i cunosc sau pe care i-am cunosc de curand !

Sa raspundem cu un zambet

Azi, in timp ce mergeam pe strada i-am zambit unui tip(nu-l cunosteam, nu-l placeam, nu -l ...).

Iar el mi-a raspuns la zambet.

E un mod de comunicare.Ca si cum i-as spune : Buna !si el mi-ar zice la fel.

De ce sa nu incercam sa zambim?Sa zambim oamenilor...pur si simplu sa incercam sa la facem ziua mai buna.

Cu un zambet.Doar un zambet.

Nu e parca ceva special?Daca avem puterea si putem, de ce sa nu zambim?

Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.

Am sa repet cuvantul pana o sa incepeti sa zambiti.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.Zambet.

Unde e soarele?

Unde e Soarele?

Nu va e dor de Soare si de maretia sa?

Nu imi prea place Soarele, adica...imi place.Insa, nu asa cum ar trebuie sa-mi placa.Adica nimeni nu poate sa-mi spune ce trebuie sa-mi placa si ce nu , nu? Pana la urma traim intr-o tara democratica.Asa ca fac ce vreau, cand vreau, pentru ca vreau si pentru ca pot. Pot sa fac ceea ce imi doresc, fara mari restrictii.

Dar totul, evident, se opreste la un punct.

Vreau sa ajung in spatiu.Cine ma opreste?Lipsa de experienta?Lipsa de studii necesare?

Ei bine,sa va spun ceva, eu deja am fost acolo.Am calatorit insotita de imaginatia mea si de sufletul meu.Am ajuns exact unde mi-am dorit sa fiu.Am vizitat Republica Guatemala, Desertul Gobi, Orasul Interzis, dar si Marea Bariera de Corali.

Insa, nu puteam sa ajung in nici macar unul dintre aceste locuri daca nu aveam aproape un prieten drag: soarele. Insa, nu il aveam deasupra mea, precum multi va imaginati, ci l-am avut in mine, in inauntrul meu.

Soarele e defapt doar o mica pata luminata de speranta.E speranta care ne coloreaza sentimentele atunci cand ni se pare totul pierdut.El ne creeaza, ne priveste, ne omoara.

Si ploaia...

Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână,
De sub vechile umbrele, ce suspină
Şi se-ndoaie,
Umede de-atâta ploaie...


E frumos cand ploua , insa nu e atat de frumos pe cat vrea sa para.Acesti mici, inofensivi picuri ne pot atinge, ne pot uda , ne pot chiar si lovi.Lovitura unei picaturi de ploaie nu pare chiar atat de dureroasa.Fizic dureroasa.Dar oare in interiorul nostru ce inseamna o pierduta picatura de ploaie?Fericire, tristete, speranta, dezamagire?

Fericirea, de obicei, nu se exprima prin lacrimi.Nu de multe ori.Putem compara o lacrima cu o picatura de ploaie , nu? Par a fi la fel.Poate sunt.Poate chiar sunt la fel, dar poate nu.Fericirea e mai mult un zambet.Un zambet placut, frumos, primitor.

Tristetea nu e ca fericire, e altfel.E mai urata. Da. Mai urata.Mai greu de depasit, dar si mai greu de gasit.Daca fericrea o putem gasi in fiecare rasarit de soare , tristetea intr-un apus ploios nu se afla mereu. Unde se ascunde aceasta tristete?

Nu stiu. Nici macar nu ma intereseaza.

Speranta e ca si o stea pe cer.O vezi, crezi in ea, dar nu stii daca inca mai e acolo.Insa, o poti gasi in lacrimi, in ploaie, in orice lucru marunt pe care il gasim in jurul nostru.

Dezamagirea e putin mai ciudata.Nu e deloc placuta, insa o gasim peste tot, chiar daca nu o cautam.O intalnim in oameni, in cuvintele si gandurile lor.

Si daca ploaia ascunde atatea sentimente atat de diferite, dar totusi atat de la fel, ce nu ascunde ea oare?

Hai sa zambim

Hai sa zambim.

Sa zambim pentru pentru libertate, dragoste, fericire, ganduri, probleme, greseli, bere, muzica,istorie,cuvinte,culori,pinguini,sunete,iubire,priviri,baieti,fete,cafea,fotbal,bunici,flori,valuri

,idealuri,povesti,imperfectiune,fluturi,pace,zahar,poze, jeg,apa minerala,iarba,poezii,spaniola,Bob Marley,prefata,Cupa Romaniei Timisoreana,nisip, toamna,vacanta mare,amintiri,verbe, adjective,internet,noi.

Pentru tot ce inseamna ...speranta.

Ne va fi dor

Ne va fi dor de aceste clipe minunate petrecute impreuna.Ne va fi dor sa ne amintim de noi.

Poate ca odata cu trecerea timpului vom da uitarii aceste momente sau poate ne vom aduce aminte cu zambetul pe buze la o poveste seara in fata unui mic foc de tabara si vom rade.

Insa , eu , nu voi uita niciodata ce inseamna prietenia.Prietenia noastra , a oamenilor pe care nu ii cunoastem.

Distractia.Zambetele.Rasetele.Muzica.Glumele.Povestile.Lacrimile.Jocurile.Gandurile.Visele.Prietenii.Berea.Punctele.Hip-Hopul.Toate acestea tin de copilarie.

Copilaria tine de eternitate.

Eternitatea tine doar de noi.

3

Vreau ca sfarsitul lumii sa ma prinda cu prietenii cei dragi aproape si cu multa , multa bere. [Raluca]

Mă las în continuare

Mi-e greu sa scriu.Mi-e greu sa am idei si sa le asez in asa fel incat sa fie diferite .Nu vreau sa le inteleaga toata lumea.Nu imi doresc sa fiu comerciala.Imi place sa stiu eu ce scriu , si ei...Ei si noi.

Nu-mi place sa iau cuvintele si sa le inec in mare .De obicei le iau din mare.Din marea de propozitii/fraze pe care le aud/citesc/vad zilnic. Sau poate le iau doar in mine.Din inauntrul meu.

Ei nu stiu ce vreau eu.Ei stiu doar sa citeasca.Dar nu acei `ei` , ci ei.Simplu: ei.

Mi-e dor sa cred in ceva cu dorinta,cu speranta, cu pasiune...Mi-e dor sa cred in soare , in vant , in artificiale cuvinte.

Cuvinte.Mi-e dor de prietenul meu imaginar.As astepta o persoana inexistenta , inexplicabila.

Îţi ştiu toate timpurile, toate mişcările, toate parfumurile

şi umbra ta, şi tăcerile tale...

O alta zi

Nu mai muta secundele mereu

Pe marginea de Sud a orei.

Am observat azi , in timp ce ma plimbam pe strada ca oamenii din jurul meu sunt extrem de grabiti.Nimeni nu are timp pentru un zambet, pentru un cuvant, pentru o injuratura.Oamenii alearga ca sa prinda culoarea verde a semaforului , vorbesc la telefon in timp ce isi cumpara un pachet de tigari si sunt mereu in lupta cu timpul.

Intr-adevar, viata e scurta , dar asta nu inseamna ca nu putem lua din cand in cand o scurta pauza.O pauza de gandire, o pauza pentru a privi, o pauza pentru noi insine.

Oare chiar nu putem sa ne oprim din tot ce facem macar pentru o secunda, doar pentru a observa unde am ajuns defapt?Am ajuns sa traim intr-o lumea foarte gri.Ce s-a intamplat cu noi?

De ce trebuie sa fugim incontinuu ?

Vreau si eu o pauza.O pauza in care sa uit de tot si sa privesc cu ochiul mintii mele infinitul univers.Sau poate nu e bine sa pun si infiniul si universul impreuna.E un pleonasm , nu?