Sunt nesigura pe cele mai simple lucruri.
Nesigura pe mers, echilibru si conducta
de gaze a bucatariei, pe salut,
capace de canalizari si cutii de bere.
Sunt nesigura pe vise , pe cuvinte , pe noi.
Nu stiu daca trebuie sa traversez aceasta strada sau doar sa privesc inainte.Sa cant , sa rad sau doar sa privesc inainte?Sa ascult , sa creez , sa dorm.
Sa ma trezesc dimineata si sa-mi bag toate problemele intr-o valiza mare si sa le-arunc in micutul si singuraticul fluviu de atunci.El n-ar avea nevoie de probleme?El n-ar avea nevoie sa-si ocupe timpul cu ceva?
Dar daca problemelor mele nu le va placea temperatura sufletului fluviului , lungimea sperantelor sale sau debitul cu care atrage privitori? Atunci eu ce fac? Imi iau problemele inapoi sau le las sa bantuie vesnic?
Imi iubesc problemele , sunt o parte din mine.Nu le dau nimanui , nimanui , nimanui.
Sunt egoista.
I strongly disagree. If there isn't any trust in yourself, if there is no love for your own being the problems and all the rest will be a chain on your ankle and will make you stay still while life goes ahead.
RăspundețiȘtergere