Jocuri

Jocurile exista si vor exista mereu .

Sunt cele care fac parte din noi , care ne indulcesc mintea si ne intineresc sufletul.Ele sunt peste tot in jurul nostru , chiar daca noi nu observam .Pana si plimbatul pe strada este un joc.Putem sa-l numim...jocul concentrarii sau jocul intelegerii.

Jocurile sunt cele care ne dau viata si care ne fac sa traim.

Jocurile sunt singura cale sa supravietuiesc spunea Irvine Welsh intr-una din cartile sale.

Ele se joaca permanent , chiar daca uneori e mai usor sa nu le simtim prezenta.Dar ele sunt permanent acolo.Ne ajuta sa observam , sa decidem , sa credem.

Ne jucam cu cuvintele , cu sentimentele , cu increderea. Suntem intr-o continua joaca.Jucam un infinit.Jucam dupa reguli , jucam dupa propriile noastre reguli.Insa daca regulile nu ne apartin tot farmecul moare. Numai sunt jocurile noastre.Nu sunt ideile noastre .Numai este viata noastra.

La fel cum fara celule nu exista viata , nici fara jocuri nu am fi oameni.

Pinguini

Si daca acest micut pinguin va reusi sa ajunga pe acea insula atat de indepartata pentru ochiul privitorului , atunci imaginatia noastra va atinge limite probabil imposibile pentru o gandire atat de logica si inceata precum a celor doi pinguini.2?Pinguinul de care am scris mai sus si pinguinul propriului sau spirit. Adica e acel sentiment care il insoteste peste tot.Chiar si in incercarea sa de traversare a marelui si neiertatorului ocean.El stie ca odata pornit la drum , nu va mai fi nicio cale de intoarcere.Stie ca daca nu are speranta si dorinta nu va trece decat peste cateva valuri ratacite.

Si daca se va rataci? Atunci cine il va salva?Pinginul nr. 2 oare ?

Romanu` si maneaua

Cel si cel mai mult dispretuiesc oamenii care asculta manele la telefon in locuri publice.

Iar oricat as incerca sa evit aceste persoane de multe ori mi-e aproape imposibil.

Am avut ghinionul de a fi martora la unul dintre cele mai penibile momente din viata mea.

Sambata seara, intr-un autobuz aproape plin , plin cu oameni de toate tipurile . De la studenti si batranei posomorati pana la specimene supranaturale.Tu cum te-ai simti stand linistita intr-un autobuz si dintr-o data niste adolescenti ( greu spus) dau muzica , adica maneaua la maxim in telefon si pe deasupra incep sa si danseze dansul lor atat de specific si greu de confundat? Naspa , nu ? Sau penibil?Dar pana la urma nu e penibilitatea noastra , ci a lor.

Parca populatia lumii era intr-o modernizare continua...Populatia lumii , nu Romania.

Cuvinte mari

Am auzit de multe ori in jurul meu spunandu-se cuvantul perfect (si derivate) , iar mai demult chiar credeam in existenta sa , insa acum nu mai sunt atat de sigura.

Ce inseamna defapt perfectiunea?

Acel sentiment imaginar care ne face sa credem ca totul merge bine. Dar...faza e ca niciodata nu merge totul bine.Intotdeauna ceva trebuie sa strice aceasta stare de spirit minunata.

Poate ca unii ar zice ca DA , au ajuns la perfectiune , au intalnit perfectiunea.Eu zic ca poate nu e adevarat.Cred ca oricat de mult si de bine am face ceva sau am spune , mereu se poate mai mult si mai bine.Mereu trebuie inca ceva si inca ceva...

Dar daca totul e doar o iluzie foarte reusita?

Daca acest cuvant doar incearca sa mascheze anumite greseli ?Daca aceste sentimente, lucruri , actiuni nu sunt decat niste inchipuiri geniale?

Atunci ce e cu adevarat adevarat?

Ce e logic adevarat?

Perfectiunea , exista sau nu?!

2

I was unconditionally and irrevocably in love with him...

Ceva nou , ceva verde , ceva diferit

Si privindu-va, eu as striga

Si sa tip, sa mor as vrea

Pentru inca o zi cu voi

E o senzatie naspa. Deloc placuta. Straina as putea spune.

Cand mergi acolo, nu cunosti pe nimeni, toti par atat de increzatori in ei. Asa eram si eu , pe vremea cand eram inca in generala.Imi permiteam sa ma iau de aia mai mici.Imi permiteam sa am fitze.Eram a8a ,ce naiba!

Acum ca sunt in a9a ma simt ca intr-o cusca cu lei.Hrrrrr...

De obicei , prima impresie conteaza.La mine n-a fost chiar buna.Sper ca ma insel.Nu imi place sa ma insel de obicei , dar de data asta sper s-o fac.

Liceul e mare.Pe langa ce aveam la Bob , e imens.Bine ca acum ni s-a renovat vechea scoala si arata mai bine decat actuala.Ce naiba , sunt si dusuri! Aici nu sunt , nici macar sala de sport nu este.Dar avem padure in curte. Ceeea ce e bine.Putin oxigen.Dincolo aveam o terasa, cu mult fum de tigara si injuraturi.

Cat despre profesori , sper sa se ridice macar la inaltimea celor din generala.Nu multi pot spune ca au avut cei mai tari profesori.Ne-au invatat multe si ne-au facut sa intelegem intotalitate ce inseamna scoala in viata. Ne-au dat libertate , dar nu prea multa.Suficienta incat sa stim ce facem si ce vrem. Era frumos.Era...

Nu am stiut sa apreciem ce am avut si poate ca acum regretam. Eu vreau inapoi.Imi placea acolo.Veneam cu placere la ore , desi stiam ca la chimie iar o sa ne abureasca profesorul cu formule chimice ciudate si de-alea de-alea. Chiar daca orele de mate nu aveau un deznodamant , iar cele de franceza o intriga . Sau poate aveau.Poate ca noi eram.Cat despre orele de romana si istorie ...mai poti sa zici ceva? Cele mai OK( nu ca as spune asta stiind ca fosta mea profesoara mai citeste din cand in cand pe aici).

Dar acum ne asteapta un nou inceput.Unul plin cu de toate. In liceu nu e ca in generala , mi-au spus de multe ori cei din jurul meu. Nu stiu. Nu am avut o viata anterioara incat sa stiu.

Nu mai sunt aceiasi colegi , aceleasi glume spuse de o mie de ori , aceleasi rasete si lacrimi.

E totul nou.Miroase a nou. Pentru noi... bobocii!

Nesiguranta

Sunt nesigura pe cele mai simple lucruri.

Nesigura pe mers, echilibru si conducta

de gaze a bucatariei, pe salut,

capace de canalizari si cutii de bere.

Sunt nesigura pe vise , pe cuvinte , pe noi.

Nu stiu daca trebuie sa traversez aceasta strada sau doar sa privesc inainte.Sa cant , sa rad sau doar sa privesc inainte?Sa ascult , sa creez , sa dorm.

Sa ma trezesc dimineata si sa-mi bag toate problemele intr-o valiza mare si sa le-arunc in micutul si singuraticul fluviu de atunci.El n-ar avea nevoie de probleme?El n-ar avea nevoie sa-si ocupe timpul cu ceva?

Dar daca problemelor mele nu le va placea temperatura sufletului fluviului , lungimea sperantelor sale sau debitul cu care atrage privitori? Atunci eu ce fac? Imi iau problemele inapoi sau le las sa bantuie vesnic?

Imi iubesc problemele , sunt o parte din mine.Nu le dau nimanui , nimanui , nimanui.

Sunt egoista.

Zmeul

1.Nu exista viata roz.Inca nu te-ai prins?

2.Nu poate exista un test , daca nu exista si un rezultat final.

3.Nu spune niciodata ca ai gresit facand ceva , ci doar ca se putea mai bine.

4.Merita sa incerci sa faci ceva , chiar daca stii ca nu ai nicio sansa.

5.Nu asculta toata prostiile din jur , prefate ca le stii deja.

6.Noi creeam prietenia , altfel ea nu ar putea exista.

7.Viata nu e complicata , noi o facem sa fie asa.

8.Viata e ca un sentiment.

9.Nu exista fantome.Noi suntem fantomele propriei noastre fiinte.

10.De ce ne e greu sa zambim uneori? Pentru ca nu stim definitia zambetului.

Zambetul e ca o senzatie care ne patrunde in suflet fara sa vrem.Zambetul poate mintii, chiar daca pare atat de inocent.Zambetul poate face orice.

Tu ce ai alege?

Ce ai alege dintre bine si rau?

Ce ai alege dintre gri si negru?

Ce ai alege dintre o lamaie si sare de lamaie?

Ce ai alege dintre necunoscut si cunoscut?

Ce ai alege dintre soare si luna?

Dar dintre azi si ieri?

Si daca ai alege...ce ar insemna?

1

Inteligenta e defapt modul prin care actionezi , iei anumite decizii sau ascunzi ceva.