Din moment ce mergem pe aceeasi carare, e inevitabil ca la un moment sa luam cotitura gresita si sa ne pierdem in umbra. Poate ca doar lumina soarelui si a sperantei ne va duce din nou pe drumul prea putin infinit. Chiar daca vor trece ani, decenii, secole tot ne vom reintalni si vom gasi fericirea imperfecta de alta data. Si vom lacrima, din nou, chiar daca ar trebui sa radem neincetat. Si vom spune ca nu ne pasa, ca suntem din nou aici. Nu va mai fi la fel ca la inceput, sau ca la sfarsit, pentru ca ne-am schimbat, ne-am uitat, ne-am ingropat in amintiri. Dar pana la urma vom bea din esenta vietii si vom manca din cuvintele uzate si vom rade. Pana la urma doar atat ne-a mai ramas din aminitiri...un Autograf.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu