Dreptul la fericire

Fericirea- ce sentiment profund si sincer, dar totusi atat de complex si greu de inteles. Putem sa-l cautam ani de zile fara sa-i gasim vreo umbra sau cu o simpla privire putem simti ceea ce fericirea, de fapt, este.

Orice om are dreptul sa-si traiasca fericirea, chiar daca acea fericire pare uneori dureroasa sau cruda. Fericirea nu reprezinta doar zambete si rasete. Ea naste fiecare particula din inauntrul nostru si o creste asa cum poate. Noi ne impotrivim, dar ea ne acapareaza fiecare centimetru patrat din suflet. Uneori, refuzam sa credem ca ea exista, dar tot ce trebuie sa facem e sa aruncam o privire si sa vedem fericirea care ne inconjoara la tot pasul. O simpla frunza poate insemna fericirea suprema, sau un zambet aratat la momentul potrivit sau doar o adiera de vant ce ne mangaie chipul.

De ce oare se foloseste aceasta sintagma ` dreptul la fericire`? Fericirea nu e un drept, e o realitate,o insusire, e ceea ce ne defineste ca persoana. O realitate pe care o avem din nastere, cu care crestem,care ne formeaza. Noi o detinem si putem face ce dorim din ea. Putem sa o acceptam si sa o intensificam in noi sau putem, mult mai usor, sa ne prefacem ca ea nu exista si ca e doar o inchipuirea a imaginatiei.
Fiecare clipa a vietii noastre este inconjurata de trairi mai mult sau mai putin bune, dar in final, ceea ce conteaza cel mai mult este daca am avut rabdarea si emotia necesara ca sa simtim fiecare gram de fericire si libertate care ne urmeaza sufletele. Asadar, trebuie sa ne oprim pentru cateva secunde din rutina ce ne distruge si sa privim aerul ce transporta milioane de momente fericite, triste si multe amintiri.

Intr-un final, vom realiza ca fericirea este pretutindeni, nu trebuie decat sa ne deschidem bine ochii si sufletele in intamplinarea sa.