joi, 25 februarie 2010

Tic-Tac


Sunt exact unde vreau sa fiu, cu persoanele speciale alaturi si , cu siguranta, cu zambetul pe buze. Nu pentru ca in curand va mai trece un an din viata mea, ci doar fiindca inca sunt tot aici. Si ce conteaza daca toti s-au facut ca nu mai stiu nimic si ca zilele sunt doar o alta arma de distrugere plutitoare? Cui ii pasa? Mie? Nu!


Si daca tot credem ca ne invartim in acelasi labirint etern, poate ar trebui sa ne gandim si la altceva. Poate la faptul ca zilele sunt scurte, trec repede, injurand si razand neincetat.


Vor trece secunde, ani, zile si cand totul va ajunge la deznodamant vom privi uimiti in trecutul punctului culminant.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu