Tic-Tac

Sunt exact unde vreau sa fiu, cu persoanele speciale alaturi si , cu siguranta, cu zambetul pe buze. Nu pentru ca in curand va mai trece un an din viata mea, ci doar fiindca inca sunt tot aici. Si ce conteaza daca toti s-au facut ca nu mai stiu nimic si ca zilele sunt doar o alta arma de distrugere plutitoare? Cui ii pasa? Mie? Nu!

Si daca tot credem ca ne invartim in acelasi labirint etern, poate ar trebui sa ne gandim si la altceva. Poate la faptul ca zilele sunt scurte, trec repede, injurand si razand neincetat.

Vor trece secunde, ani, zile si cand totul va ajunge la deznodamant vom privi uimiti in trecutul punctului culminant.

Februarie

Februarie. E atat de frig afara, dar totusi atat de cald in noi. In sufletul nostru, chiar daca se ascunde o multime de spatiu gol, inca si-a pastrat caldura zilelor de vara. Nu ne place asa de mult vara cum ne place luna Februarie. Chiar daca uneori stam si ne gandim daca mai are rost sa cautam in melancolia ei, am realizat ca afara inca traieste soarele. Poate nu pentru mult timp, dar pentru suficient incat sa ne faca sa zambim si sa ne ferim ochii de profunzimea sa.

Acum conteaza atat de mult frumusetea sa. E Februarie. Ce cauta el aici? Nu ar fi trebuit sa se ascunda undeva pe la mii de kilometru distanta? Dar el e inca aici...Incalzindu-ne sufletele demult fierbinti.

Lupta

Mi-a luat mult timp sa gasesc un citat care sa ma reprezinte. Poate mult prea mult. Insa, ceea ce nu am realizat e ca stiam cu mult inainte de a-l citi pentru prima data, despre ce este vorba in noi. Despre ce trebuie sa facem, pentru ce trebuie cu adevarat sa luptam. Luptam pentru zambete, pentru un nou rasarit de soare, pentru fiecare picatura de ploaie, pentru ceea ce iubim cu adevarat.

Nu e o adevarata lupta daca in spatele ei nu sa ascunde nesfarsita dragoste.

Nu lupti decat pentru ceea ce iubesti.