Nu ne-am săturat oare de aceleași acțiuni, idei, minciuni? Dacă am fi capabili să evadăm din această închisoare oarbă a societății , am face-o? Probabil cei mai mulți vor afirma că ei sunt liberi, neîngrădiți de aceste puteri malefice care ne târăsc spre ceață. E oare așa? Putem să ne apărăm de milioanelor de gloanțe ce trec prin noi? Putem să supraviețuim?
Am ajuns astfel încăt nu mai percepem lumina dimineții ca fiind reală. Ne-am îndepărtat de adevăr atât de tare încat am ajuns să trăim convinși de faptul că noi controlăm destinul. Am ajuns să ne credem invincibili . Invincibili față de adevăratele forțe ce ne înconjoară. Trăim într-o constantă stare psihedelică.
Dar oare de ce avem nevoie să ne trezim? De dimineți răcoroase, de cafele tari, de o palmă puternică sau de un moment...
Am ajuns astfel încăt nu mai percepem lumina dimineții ca fiind reală. Ne-am îndepărtat de adevăr atât de tare încat am ajuns să trăim convinși de faptul că noi controlăm destinul. Am ajuns să ne credem invincibili . Invincibili față de adevăratele forțe ce ne înconjoară. Trăim într-o constantă stare psihedelică.
Dar oare de ce avem nevoie să ne trezim? De dimineți răcoroase, de cafele tari, de o palmă puternică sau de un moment...
