scriind in nimic...?

Defect

Mi-e frica sa nu ma pierd in betia ideilor ce nu-si mai gasesc loc in inauntrul meu. Chiar daca mereu vor aparea lucruri noi, imagini noi, ideologii noi, voi incerca sa ma intorc mereu la inceput. La inceputul care a pornit totul, care a aruncat o bomba asupra gandirii mele intunecata de ceata cuvintelor. Azi nu cred nimic, maine voi crede orice. Depinde prin ce stare trec. Depinde de ce vad, de ce citesc. Caci poate nu voi reusi niciodata sa adun ceea ce imi doresc, voi lupta mereu, deoarece lupta e cea care ma tine in viata. Simplitatea poate nu-mi va fi de a ajuns , dar voi cauta sa o exploatez la maxim . Poate voi avea nevoie de ajutor, dar nu voi recunoaste. Il voi cauta acolo unde nimeni nu va stii vreodata.

Asa suntem noi oamenii: defecti. Uneori avem nevoie de alb sa mergem inainte, dar alte ori negrul va fi indicatorul nostru catre cunoastere. Ne lasam influentati, originaliatea a incetat sa mai existe de multe . Insa mereu vor fi solutii ce vor incheia cuvantul. Si unde le gasim? Acolo unde se afla si se vor afla mereu. Mi-e frica, dar frica naste incredere. Poate intr-o zi o sa va dati cu totii seama, insa pana atunci... voi fi neutra.