I believe in six impossible things before breakfast.

1. Teoria mea in legatura cu raiul si cu iadul sa fie adevarata.
2. Sa ajung in rai( in cazul in care nr.1 se confirma).
3. Sa calatoresc in spatiu.
4. Sa pot controla vantul.
5. Sa ating infinitul.
6. Sa intalnesc perfectiunea.


Teoria: Raiul e diferit pentru toata lumea. Fiecare are propriul sau rai unde gaseste lucrurile care l-au facut fericit in viata si oamenii care i-au fost alaturi. Iadul e, la fel, diferit pentru toti. Acolo vom gasi cele mai urate cosmaruri si cele mai oribile amintiri.
P.S.: Asta tine doar de imaginatia mea.

Unul si noi!

Nu ca e ceva deosebit sa-i ai aproape pe cei mai buni prieteni in momentele cele mai importante ? Sa stii ca ei sunt acolo si te sustin indiferent de rezultat. Ei sunt acolo, le pasa chiar daca nu-i intereseaza desfasurarea meciului. Caci pana la urma rezultatul final conteaza... Chiar daca e bun, chiar daca e rau, chiar daca se termina egal. Conteaza sustinerea si devotamentul fata de sigla si istorie.

Si noi am dus totul la pana la capat. Si am ramas cu ce a fost mai bun si mai corect. Am ramas cu speranta unor zile mai bune si mai fericite, chiar daca e greu sa depasesti fericirea actuala.

Am pierdut, am castigat, am mers inainte, ne-am oprit, am baut o cafea in localul de amintiri prafuit. Am dansat povestind despre noi. Despre fulgii de nea si mingile sutate aiurea in poarta. Am lasat euforia sa ne cuprinda spiritele obosite si plictisite. Am ras, am fugit spre paradis.

Am schimbat cuvinte si am sters lacrimi. Am incercat sa lasam greselile sa moara in suprematia secundelor. Pentru ca secundele conteaza, nu minutele, nu orele, nu zilele, nu anii. Doar secolele uneori. Cand ajungi la acea batranete care te intinereste, care te impinge catre nisipul asternut peste iarba. Si, niciodata, nu poti obtine 6 puncte din 3. Doar unul.

Unul si noi.

Actiune

Nu e asa ca avem cu totii momente in care ne simtim ca niste...scorpii? Ne aratam adevarata fata sau ne descoperim una noua? Orice am face, ajungem la aceeasi concluzie. Asta e ceea ce ne hraneste sentimentul de dispret si dorinta de putere.

Si suntem in stare sa devenim ceea ce nu ne-am imaginat vreodata. Suntem tot noi, numai ca putin schimbati. Cu mai multe idei, cu mai multe zambete ironice si prefacute.

E o perioada in viata in care cautam doar culorile gri si nu pe cele zambitoare. Si ne simtim nemaipomenit!

Cui ii pasa? Noi traim doar pentru actiune. Actiune!